Poezie

VICTOR MANOLE

Născut la 19 aprilie 1948, Sat Sarichioi, Comuna Sarichioi, Judeţ Tulcea

Poeziile mele sunt întâmplări din viaţa mea şi raiul care înfloreşte în sufletul meu, iar din acest rai începe lupta mea cu viaţa şi cu poezia.

În cărţile mele întâlneşti taina dragostei, mila, iertarea, jertfa, prietenia, familia, mama, dragostea de ţară, iubirea de natură, adevărul, înţelepciunea, credinţa şi nădejdea, rugăciunea, păcatul şi suferinţa, gânduri cu rimă şi poezii.

RUGĂ PENTRU ŢARĂ Când marea se va usca Şi când pământul va crăpa Te rog, Doamne, lasă aşa Ţara mea, mama mea. Când foc nestins va curge Devorând câmpii şi pietre Te rog, Doamne, nu distruge Chipul scumpei mele vetre. Când bolta se va răsuci Precum coaja de mesteacăn Eu Te rog să nu-mi distrugi Naţiunea şi-al meu neam. Când toate lucrurile în jur Se vor topi precum ceara Lasă-mi, Doamne, împrejur Graniţa ce împrejmuieşte Ţara. Când oamenii se vor topi Precum ceara de foc Te rog, Doamne, nu-mi arde Leagănul meu de noroc. Nu lăsa să ardă ramul Naţiunea şi cu neamul Du, Doamne, răul de foc De pe pământ în alt loc. Arde-i pe cei păcătoşi Lăcomoşi şi mincinoşi Cei care pământul vor Sa le fie averea lor. Şi dă Doamne ţării mele Lumină bună din stele Lumină sfântă cu înviere Şi nu foc şi patimi grele. Dă-ne un pământ curat Neted, fraged la arat Să rodească multe grâne Şi în ţară multă pâine. Peste tot să crească flori Sub un steag cu trei culori Ca să pot vedea de mâine Ţara mea mândră în lume.	ROMÂNIE MARE ROMÂNIE MARE, îmi eşti Bătaia zilnică a inimii mele, Care mă ţine în viaţă ca fecior Şi-mi dă tărie, să te apăr. Să-ţi apăr visele şi jertfele, Să-ţi mângâi rănile ce te dor, Să-mi pun în tine speranţele, Împreună cu al meu popor. Ma asemăn ROMÂNIE MARE, Cu tine ca două picături de sânge. ROMÂNIE MARE, toate zilele tale, Sunt şi bătăile inimii mele. De parcă naşterea mea ca urmaş A început o dată cu naşterea Primului meu strămoş, De când s-a înfiinţat naţiunea. Iar tu, ROMÂNIE MARE, Eşti ca o salbă nesfârşită În care se află o picătură Din destinul fiecărei naşteri Româneşti, trecut, prezent, viitor, Ca neam românesc, ca popor. -------------------------------------------------- LA CEAS DE SĂRBĂTOARE La ceas de Sărbătoare Naţională, LA MULŢI ANI ! Iubita mea ţară, LA MULŢI ANI ! Eternă Românie, Ţara mea de dor ! Slavă Ţie. La ceas de Sărbătoare Naţională Doresc glorie naţiunii Româneşti, Glorie Românie, dragă mamă Şi ani mulţi să-mi trăieşti. Te vreau mereu independentă Şi în stat unitar să dăinuieşti, Te vreau mereu, suverană ROMÂNIE MARE pe locurile strămoşeşti. La ceas de Sărbătoare Naţională, LA MULŢI ANI ! Iubita mea Ţară, LA MULŢI ANI ! Eternă Românie, Ţara mea de dor ! Slavă Ţie !	AICI, ÎN INIMA DACIEI Aici, în inima Daciei de ieri Şi a României noastre de azi, Oamenii şi-au păstrat libertatea Cea aspră, cât şi latinitatea. După puterile mari ale lor, După cutume, doine şi dor, Cu toată istoria şi tristeţea, Cu toate cum ne-a înstăpânit viaţa. Am străbătut pante abrupte, Rugându-ne la ceruri sus, Am avut tării de munte Şi pe duşmani i-am răpus. Suntem ţara oamenilor liberi, Aşa cum istoria s-a scris, Dar dacă n-o să fim uniţi, N-o să avem vis, nici paradis. ----------------------------------------- CRONICA DE LA SÂMBĂTA E toamnă cu brumă dezlănţuită Şi peste Mănăstirea Sâmbăta de Sus De multă vreme este pecetluită Umbra sfântă a celor ce s-au dus. Se lasă o încercare de aur pur, Multicoloră, în Munţii Făgăraş, Arsenie Boca este prin prejur Acestui mare şi sfânt lăcaş. Stă cu Teofil Părăianu la sfat, Aprinzând turlele celor două biserici, Mănăstirea străluceşte ca si altădat’ În lumina celor doi sfetnici. Hristoşii răstigniţi se coboară Pe troiţele de la răscruci, Cad frunze în codrii, e seară, Una câte una pe lunci. Dar pe măsură ce timpul trece, Cei doi sfinţi sunt printre noi, Cu evlavie între candele şi icoane, Ca aurul ce străluce în noroi. Plecaţi cu veşnicia deodată, În alte lumi sfinte, cu mireni Au rămas stâlpi de lumină Pentru Ardeal şi făgărăşeni.	DE N-AM MAI IUBI PE MAMA De n-om mai iubi pe mama Şi n-om mai fi fraţi adevăraţi, Mâine, când ne vom da seama, Vom pierde şi Munţii Carpaţi. Şi-om bate la porţi streine, Făr’ de ţară, făr’ de nume, Ca nişte copilaşi orfani, Batjocoriţi de duşmani. Românaş, fratele meu, România este neamul tău, De la daci, de la romani Şi nu tagmă la duşmani. ------------------------------------ IUBEŞTE COPILE Iubeşte copile limba ta, Iubeşte si cuvântul dor, Iubeşte-ţi copile doina, Iubeşte-ţi al tău popor. Iubeşte-ţi copile şi vatra, Iubeşte-ţi al tău izvor, Iubeşte-ţi copile ţara, Şi pe al său tricolor. Iubeşte copile şi viaţa, Străbunii ce dorm sub mohor, Iubeşte copile dimineaţa, Şi pacea acestui popor. Iubeşte-ţi copile ţara, Pe Tatăl nostru din cer, Iubeşte copile pe mama Ca pe un sfânt giuvaer.
ARSENIE BOCA PĂRINTE Arsenie Boca Părinte, Precum tu pe pământ Umblat-ai pe căi sfinte, Eşti pentru noi un sfânt. În jurul tau, părinte, Multă lume ai adunat; Prin Duhul Sfânt, Părinte, Pe toti ne-ai luminat. Primeşte-ne, Părinte, La fel de iubitor, Păcatele să ajungă În apa mărilor. Iubeşte-ne , Părinte, Şi noi sa te iubim Şi astfel Legea Sfântă Cu toţii s-o împlinim. Arsenie Boca Părinte, Te roagă pentru noi Sus la Păstorul nostru Iubit de blânde oi. Arată-ne tu sfinte calea Cea mai bună de urmat, Mângâie tu, sfinte, jalea, Ca un frate-adevărat. Prea bunule, tu, sfinte, Nu ne lăsa pieirii Şi îndrumă-ne, tu, sfinte, Pe calea mântuirii. Salvează-ne, tu, sfinte, Din lanţul cel vrăjmaş, Pe toate moştenirile sfinte Ale României sfânt sălaş. Spre tine înclin nădejdea, Fii un mare salvator, Suntem oropsiţi aievea, Noi, un întreg popor. Arsenie Boca, tu, sfinte, Fii frate cu noi acum, Că vremea a aproape, Iar noi pe-un ultim drum. Păzeşte-ne, tu, sfinte, Pe toţi ai tăi urmaşi Şi sfânta ţară o păzeşte De răi şi de vrăjmaşi. Te ştiu acum şi fraţii, Că eşti cu Dumnezeu, Cu Maica şi cu Sfinţii, Să ne ajuţi mereu. Te roagă Maicii Sfinte, Să fim sub scutul ei, Să avem crez şi minte Prin darul dragostei. De nu ne ajuţi tu, sfinte, Vrăjmaşii ne doboară, Ajută-ne, Prea Sfinte Pe noi şi Sfânta Ţară.	DOAR O GÂNDIRE Sânt o umbră Un foc de paie, Sânt o secundă, O clipă vioaie. Fum de ţigare, Un nor de ploaie, Rază de Soare, Model de floare. Sânt strop de rouă, Ceaţă prin zare, Brumă pe iarbă, Pasăre călătoare- Timpul ce trece, Viaţa ce trece, Nu am cuvinte, Mă lasă rece. Stau împietrit, Mut de uimire, Privesc că sunt Doar o gândire. ---------------------------------------- CINSTIRE ŞI RECUNOŞTINŢĂ Noi Românii Am ridicat Un monument Cu o Cruce Veşnic încastrată, La marea intrare În Cetatea Făgăraşului, Să rămână Mereu neuitată Glorioasa slavă A eroilor neamului, Care s-au născut Luând putere Şi mult dor, Din tăria Carpaţilor. Şi-au luptat vitejeşte, Româneşte, voiniceşte, Sub al nostru tricolor. Mai arde şi o făclie Lor închinată, Va arde pe vecie Nestinsă niciodată. ------------------------- EROISM Se scaldă Tricolorul În lacrimi De mame Peste sicriele Care vin Din Afganistan, De prin toate Colţurile lumii. Rupţi din Carpaţi Din tării De stâncă Plini de slavă De eroism Şi sânge De Român.	DUPĂ ŞAIZECIŞICINCI DE ANI Ce bine imi pare că te Revăd, după atâta timp Din frumoasa noastră tinereţe Şi totuşi după atâta timp Privirea ta îmi zâmbeşte. Numai ochii tăi albaştri Ca odinioară rupţi din aştri Şi înconjuraţi de riduri Nu mai zâmbesc ca atunci, Când ne plimbam prin văi şi lunci. De multe ori ne doream mult Să ne retragem în linişte, O linişte în care tu şi eu Erai a mea şi eu al tău. De atâtea ori în parc lângă cişmea Pe-o bancă de culoare gri, Priveam şi admiram luna, Sau tufele frumoase de trandafiri, Plini de frumuseţe şi candoare. Primăverile le petreceam sub stele Sau ziua printre razele de soare. De atâtea ori îţi ofeream iubire În dar din partea mea o floare Şi de câte ori îţi ofeream o floare Primeam de la tine o sărutare. Ne priveau toate stelele pe cer În clipa dragostei de mister Le admiram amândoi pe cale În timp ce peste noi cădeau petale. Iar în sărutul nostru de strugure, Savuram dulceaţa ca un fluture. Acum toamnele în păr s-au lăsat Cu brumă si cu frunze galbene, Zâmbetul tău e frumos pastelat Iar ochii sunt plini de cearcăne. Timpul vieţii faţa ne-a încrustat Şi mă intreb: DE CE? Sublim Noi oamenii tineri îmbătrânim !. Mâine va trece iarna atentă Iar eu şi tu vom deveni legendă. -------------------------------------- DRUMUL VIEŢII Unică este viaţa Cu rele si cu bune, Iubeşte-i dulceaţa Lume dragă lume. Unică este viaţa Fum dintr-o ţigare, Îi arde lumina Ca o lumânare. Unică este viaţa Şi de n-o iubeşti, Se scurge ca apa N-o mai întâlneşti. Unic este omul Ca un nor cu ploaie, Trăieşte ca şi vântul Ca un foc de paie. Unică este viaţa Iar de n-o inţelegi, Se rupe ca şi aţa Şi-ai plecat pe veci. O Cruce la căpătâi Cu un nume sfânt, Va exista pe veci Între Cer şi Pământ.	ŢARA MEA CU JALE MULTĂ Ţara mea cu jale multă Deznădejdea cui s-o spui, Eşti pe cale a fi vânduta, Ţară scumpă a nimănui. Cine să-ţi aline plânsul, Să-ti apere această vatra, Cine să-ţi şteargă obrazul De tâlharii care te pradă. Cum vrei soarele dreptăţii Pe al tău cer să mai răsară, Când înduri teroarea vieţii, Ţară scumpă, sfântă Ţară. ---------------------------------- ŢARĂ SCUMPĂ Ţară dragă, Ţară scumpă Şterge-ţi lacrima din gene Cât Carpaţii mai exista N-ai Ţară, de ce te teme. Pentru tine, Ţară sfântă A curs sânge, am fost tari Să n-ajungi roabă vreodată La venetici sau la tâlhari. Ţară blândă, Ţară sfântă Vreau frumoasă să trăieşti, Cum te-au întregit în luptă Eroii de la Mărăşeşti. --------------------------------- LA MULŢI ANI, ŢARĂ SCUMPĂ Niciodată nu este o vârstă Care să creeze îmbătrânire Dacia nemuritoare persistă Prin fascinanta Românie Mare. Suntem Ţară care se respectă, Ţară care este respectabilă, Asortată, responsabilă din plin Suntem un nume şi un destin. La mulţi ani Dacie Mare, La mulţi ani Românie Mare, De înaltă ţinută academică Şi valoare incontestabilă.

Liga scriitorilor din Brașov

Scriitorul trebuie să fie o ființă liberă; Opera lui, mare sau mică, o va prețui numai Dumnezeu.